o pata de culoare

o pată de culoare într-un întuneric imens

2010-07-20T23:42:00.007+03:00

de pe un zid vechi, ușor negricios, de timp apăsat,
un ceas îți zâmbește frumos

cu un ticăit plăcut îți dă parfumul sutelor de ani
și aroma amintirilor păstrate

nesimtirea PSD-istă

2009-12-06T12:43:00.006+02:00

Am atașat o poză cu un flyer care reprezintă într-un mod simplu și la obiect nesimțirea PSD-istă! Acest flyer a fost împărțit odată cu cu evenimentul menționat în postul anterior.

Deșteaptă-te române!

2009-12-04T14:55:00.007+02:00

Aș putea spune că a trecut o veșnicie de când nu am mai postat nimic pe blog. Întâmplarea face că, astăzi, am găsit un motiv întemeiat să-mi fac timp pentru a vă atrage atenția, într-un mod hilar, dacă nu ironic, asupra unui subiect "monden"-alegerile prezidențiale, partea a doua.
În mod involuntar, astăzi când mă întorceam liniștit de la cursuri, cu celebrul tramvai 44, care duce spre "Giulești City", am asistat la o scenă, care pe-o parte m-a amuzat, iar pe de altă parte m-a întristat...Ajuns la capăt de linie, am coborât din tramvai. De la aproximativ 200-300m de mine, un sunet puternic și inconfundabil de MANEA îmi penetra urechile. La început m-am gândit că este vorba de vreo nuntă, botez, la care vecinii mei colorați petrec de zori. M-am înșelat. Ochii mi s-au făcut mari cât două cepe pe măsură ce mă apropiam de locul cu pricina.
În clipa următoare am scos telefon și am reușit să surprind câteva momente din defilarea "costumelor roșii", burtosul manelist care cânta plin de entuziasm dintr-un tir și cozile imense la pungulița care te lasă cu statutul de cetățean suspendat la alegeri. Sunt profund dezgustat de modul în care unul ca Geoană își prepară campania electorală, de politică și toată familia lexicală a acestui cuvânt.
Este de-a dreptul dezolantă imaginea...cum niște oameni cu un nivel de educație scăzut sunt manipulați în cel mai josnic mod. E DREPTUL tău de alege cu cine vrei să votezi așa că nu lăsa pe alții să decidă pentru tine.

Doi straini si o umbra de amintire

2009-08-17T21:28:00.002+03:00

Culegi gânduri colorate
Peste tot împrăştiate,
Culegi flori şi stele
Poate gândurile mele,
Culegi ploaia de săruturi
De pe buzele-mpietrite
Culegi umbra mea lăsată-n urmă
Unde tot ce a fost...e spumă!

copilăria, adolescenţa...şi 21

2009-06-23T17:12:00.004+03:00

Copilăria şi zmeul zmeilor

Hehe...la câţiva anişori te joci frumos cu lopaţica în nisip, ai deja prima maşină, deşi prea mică, cu care te făleşti în faţa celorlaţi băieţi; alergi ca nebunul pe străzile şi baţi mingea toată ziua de exasperezi pe bătrânii vecini, care urlă în disperare la tine că nu îi laşi să se odihnescă, iar TU, marele erou, în inocenta ta copilărie, te consideri "regele şoselelor" şi nimeni nu îţi poate sta în cale!
Este o perioada în viaţa fiecăruia în care timpul chiuleşte de la cursurile tale de copilărie şi nu iţi pare rău deloc. Fiecare zi este o nouă aventură în care descoperi noi locuri, noi spaţii de joacă. Jocul este considerat a fi componenta principală a cunoaşterii tale de mai târziu.
Mingea este centrul în jurul căruia gravitezi inconştient cu o plăcere extraordinară. Chiar dacă ai bashcheţii rupţi de îţi cade talpa şi tricoul lărgit şi pătat de fructele, pe care le "culegi" din pomii nimănui sau de prin grădinile altora, având întotdeauna buna-voinţa de a le menţiona că nu le laşi să se strice pe crengi, eşti FERICIT! Să nu uităm de guma TURBO, care a dat savoare copilăriei noastre prin excelentul gust şi dinţii de lapte care ne-au căzut.

Adolescenţa şi "eu am întotdeauna dreptate"

Adolescenţa este una dintre cele mai frumoase şi zbuciumate perioade din viaţa unui om. E momentul în care cu siguranţă orice tânăr consideră că are o mulţime de drepturi şi foarte puţine obligaţii, întotdeauna dreptate şi nimeni nu-i dă, o mulţime de probleme şi nimeni nu îl înţelege.
De asemenea, sunt convins că toţi aţi auzit macar o dată din gura părinţilor: "Nu mă mai înţeleg deloc cu tine!Nu ştiu ce se întâmplă!".
Adolescenţa este considerată a fi perioada în care realizezi existenţa unui sentiment extrem de ciudat pentru un moment, greu de explicat, placut şi dureros cateodata, DRAGOSTEA, mai precis prima iubire, dar nu şi ultima.
De ce zic nu şi ultima? pentru că mulţi după ce se despart de persoana pe care au iubit-o foarte mult ajung la concluzia că aceasta este singura pe care o pot iubi. Eeee...nu prea e aşa.
Hraneşte-te cu dragostea pe care o porţi pentru cineva şi să nu-ţi pară rău de nimic, pentru că nu tu ai pierdut, ci cel care nu a ştiut să împărtăşească acelaşi sentiment.
Un aspect pe care vreau să-l subliniez se referă la faptul că adolescenţa poate fi considerată drept un labirint al inţierii unui tânăr spre ceea ce va deveni mai târziu. Cu alte cuvinte, în tot acest timp se formează caracterul oricărui individ.
Liceul, desigur, reprezintă pilonul multor amintiri plăcute şi al unor prietenii deosebite şi de lungă durată.

...şi 21

După ce te-ai bucurat mai mult sau mai puţin că ai schimbat prefixul, iată-te la 21!
Să nu uit sa accentuez faptul că şi 18 este un numar cu o importanţă deosebită (pe lângă sfântul 5 pentru care se roagă toţi studenţii). Acest moment este important întrucât se presupune că ai atins apogeul adolescenţei şi acum eşti şi tu ăl'matur, dar de unde!
Pe de altă parte, la 18 din punct de vedere legal te poţi căsători, ceea ce te duce la un război sigur şi singurul de altfel, în care dormi în acelaşi pat cu duşmanul. Dar totuşi să revenim la numarul despre care vroiam să vă spun câte ceva. 21 este vârsta la care aş putea spune că vezi lumea cu alţi ochi, iar cortina ţi s-a ridicat pentru a ieşi în faţă. În faţă ai un viitor care depinde numai de tine şi de cât de mult eşti determinat să realizezi ce ţi-ai propus.
La 21 într-o oarecare măsură te poţi considera matur, cu mici excepţii.
Din 21 rezultă o ecuaţie cu multe necunoscute la care soluţie este reprezentată de: credinţă, dragoste, prietenie, toleranţă, iertare, bunătate, răbdare....
Cea mai importanta este dragostea, care le acoperă (include) pe toate celelalte, iar lucrul minunat este că poate fi trăită sub diverse forme şi la diferite vârste. Până aici am putut număra.

micul erou

2009-06-07T19:45:00.005+03:00

Eram mic şi alergam desculţ pe pământul care parcă îmi fugea de sub picioare…eu eram eroul cu sabia de lemn şi scutul din carton…lipsit de griji şi fără teamă…ea era prinţesa care mă astepta… parfumul ei - esenţa curajului meu…

un arbust

2009-05-04T18:57:00.020+03:00

Printre numeroşii termeni din botanică cel care mi-a captat atenţia a fost un arbust...dar nu orice arbust, ci unul special...ORGOLIU...frumoasă denumire nu? Interesat fiind de aceasta nouă specie şi dornic de o cunoştere mai profundă, am folosit mouse-ul pentru cateva click-uri...în mai puţin de o secundă m-am trezit pe tărâmul minunat al google-ului...sa vedem câteva rezultate găsite:

orgoliu-163,000 rezultate

orgoliul meu nu se pateaza-13,000 rezultate

orgoliu profesional-26,900 rezultate

orgoliu profesional este singurul care este creator şi care poate fi din punct de vedere justificat-9,010 rezultate

Ştiaţi că orgoliu vine din it. orgolio?

O definiţie ca la carte ne-o dă domnul nostru chipeş DEX-ul şi suna cam aşa:

ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată

şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa

sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.

– Din it. orgoglio. Cf. fr. o r g u e i l.

Eu personal prefer o altă definiţie...că doar vorbeam de un arbust la început nu?

Ce este orgoliul? Ce este rău în a fi orgolios? sunt doar 2 întrebări din multe aletele...

ORGOLIU este simpaticul arbust care creşte pe lângă sufletul omului...udat în fiecare zi de ploaia INDIFERENŢEI... el creşte într-un ritm alert...SARCASMUL îi dă verdele crud de pe frunzele sale şi face ca poza să fie completă...

Dragostea, prietenia, florile splendide ale omului, nu pot creşte pe langă un asemenea arbust egoist care vrea oxigenul numai pentru el...Aşadar, acesta este micuţul copăcel pe care mulţi dintre noi îl adorăm!

URME ÎN NISIP

2009-05-03T20:48:00.004+03:00

Se spune că un om a visat că era la sfârşitul vieţii sale. El a văzut înaintea ochilor săi întreaga sa existenţă ca pe o plimbare de-a lungul unui ţărm. Privind înapoi, a văzut două rânduri de urme de paşi pe majoritatea drumului: un rând - urmele sale, celălalt - urmele lui Isus. Totuşi, a remarcat că de multe ori, pe parcursul vieţii sale, era doar un rând de paşi în nisip. De asemenea, a observat că aceasta se întâmplase în cele mai dificile perioade ale vieţii sale.

Acest lucru l-a intrigat foarte tare, aşa că l-a întrebat pe Isus: “Doamne, Tu ai spus că nu mă vei lăsa niciodată. Tu ai spus că odată ce mă voi decide să Te urmez, Tu mă vei însoţi pe tot parcursul drumului. Dar văd că în perioadele cele mai dificile ale vieţii mele apare doar un singur rând de urme în nisip. Nu înţeleg de ce atunci când aveam mai mare nevoie de Tine, mă părăseai?”

Isus i-a răspuns: “Fiule, vreau să şti că te iubesc şi că nu te voi părăsi niciodată. Priveşte din nou la urmele imprimate în nisip. În perioadele tale de necazuri şi suferinţă, urmele pe care le vezi sunt ale Mele. Eu, te purtam în braţe.”

Aplicaţie:

Putem fi siguri că, atunci când trecem prin dificultăţi în viaţă, Dumnezeu este întotdeauna cu noi. Nu te îndoi niciodată de prezenţa Sa, chiar dacă nu Îl poţi simţi sau vedea la momentul respectiv. El îşi ţine cuvântul: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Dragostea...

2008-11-04T22:06:00.008+02:00

1 Corinteni 13

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6. nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

7. acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

10. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13. Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

2008-11-02T18:36:00.003+02:00

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească.....iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodata şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur si simplu încă nu stiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna ...

Paradoxul vremurilor noastre / de Octavian Paler

2008-11-02T18:27:00.005+02:00

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte; mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme; mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne–am multiplicat averile, dar ne–am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am invăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă.

Am adaugat ani vieţii şi nu viaţa anilor. Am ajuns până la luna şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada, să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curăţat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.

Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm. Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodata, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast–food–urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorţuri, case mai frumoase, dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de–o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte şi la moarte. Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta scrisoare şi în care poţi decide fie să împartăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.

Aminteste–ţi să–ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Aminteste–ţi să spui o vorba bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.

Aminteste–ţi să–l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.

Aminteste–ţi să spui "TE IUBESC" partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inimă. O sărutare şi o îmbrăţisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste–ţi să–i ţii pe cei dragi de mănă şi să preţuieşti acel moment, pentru că într–o zi acea persoana nu va mai fi lângă tine.

Fă–ţi timp să iubeşti, fă–ţi timp să vorbeşti, fă–ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai. Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi ! ! !

Muşuroiu` meu!

2008-10-09T20:12:00.010+03:00

Pământul este un muşuroi imens în jurul căruia, noi, furnicile, cutreierăm în lung şi-n lat ţărâmuri demult drămuite de forţe puternice. Cu ţinte bine puse la punct suţinem mişcarea în acest amalgam de praf, apă, verdeaţă şi aer. Echilibrul este necesar în acest minuscul univers, în care organizarea reprezintă atul său.
Numai noi, fiinţele mărunte, prin activitatea noastră, colorăm cerul şi pământul, pictăm munţii cu verdeaţă şi mările cu corali.
Cu toate că suntem cele mai mici vietăţi reuşim să ocupăm întreaga suprafaţă a unei urmei lasate de un bocanc, pe o falcă de ţărână, de o fiinţă mult mai complexă....OMUL!

2008-10-06T12:43:00.007+03:00

"Nu trebuie să fii trist că nu ai fost remarcat. Trebuie să fii trist că nu ai făcut nimic remarcabil" - Confucius

De multe ori ni se întâmplă să avem senzaţia că nu suntem remarcaţi de cei din jurul nostru, dar acesta nu este un motiv să fim trişti sau descurajaţi. În fiecare dintre noi există un necunoscut, posibile valori necercetate, de care nici măcar nu ştim că există. Odată valorificate aceste posibilităţi, nu ne rămâne decât să ne bucurăm de succesul de a ne remarca .

2008-10-04T23:15:00.003+03:00

Famous qoutes:

"If A is success in life, then A equals x plus y plus z. Work is x; y is play; and z is keeping your mouth shut." - Albert Eistein

"Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning." - Albert Eistein

"Three things cannot be long hidden: the sun, the moon, and the truth." - Buddha